fir de nisip

cand cauti prin desert,o urma de nisip
te-nvarti in univers,privesti dar fara chip
lumina te invata,sa mergi pe acelasi drum
si viata te rasfata,dar grija mare,i fum

ce linste apasa grumazul unui soare
un cer albastru inchide,si inima tresare
copil crescut descult,intnde acum o mana
cand apa-i peste dune,nisipul se farama

si zace de durere,un crab cazut din stanca
o piatra straluceste,o amagire adanca.

din tara

fara oameni suferinzi de idei geniale,fara persoane ce pun accentul pe imagine,doar natura pura,frumusete la cote maxime.in zonele astea simti cum muntii si apele te privesc,iti transmit caldura,chiar si prin zapada trecuta prin trei anotimpuri.in zonele astea,care culmea se afla in tara noastra,bateriile sistemului care iti coordoneaza mintea si pasii se incarca mai mult decat e nevoie.natura trebuie protejata,atat cat a mai ramas din ea,sa stim sa o respectam,ca de taranusi de oras sunt satul.

semne de circulatie

se pare ca mai exista anumite semne,de avertizare,in miscare,care inca nu au aparut in manualele de specialitate,cu atat mai mult in codul rutier.pentru vitezomani,care mai apuca sa citeasca,nu carti si alea de joc,am gasit o avertizare destul de concludenta "exista viata dupa moarte"

disperat

Un barbat surprins la amanta de catre sotie, sare de la etajul 5. In cadere se gandeste:
Nu puteam sa stau acasa cu nevasta....sa mananc un gratar...sa beau un sprit.....si .....
cine stie...poate sa fac si sex?!?.
Cade cu noroc pe o capita de iarba proaspat cosita din spatiul verde al blocului si cugeta:
Doamne, cum e omul....numai doua secunde am fost disperat si cate prostii mi-au trecut prin cap....

un stavilar

gandesc cu sufletul,la ploaia tremuranda
se umple curtea,de rauri de iubire
astept o raza de lumina ,sa cada acum pe prispa
si o furnica,pe-un fir de iarba cade,se inunda.

o picatura in paraiasul ,format pe langa gard
un val ce umple pomii de caldura,rece
doar o pisica ,mica,de apa zgribulita,
o furnicuta cade-n apa,chibrite goale ard.

si tace cerul o secunda,si nori seci se umplu iar,
un fir de iarba se inunda,un musuroi uscat de soare
e viata,nu zadar.

viata la tara

sau mai bine zis ,la munte,vrea sa zic ca este super tare sa te trezesti asa in linistea ciripitului de pasarici,sa auzi vantul care intra subtil pe sub usa.de cafeaua bauta sub o salcie pletoasa,nu vrea sa mai povestesc.pentru cei care nu au fost,din motive obiective,la Slanic Prahova in salina,vreau sa le spun ca au pierdut mult.senzatia la 200 metrii sub pamant este ca te afli pe o scena unde a fost filmat seriarul star trek,inconjurat de pereti perfet taiati de sare,si ca sa te linistesti merge o baie ,la Baia Verde unde vei ramane placut impresionat de calitatea apei atat de sarata.si uite asa trec zilele in spatiu verde,in afara betoanelor atat de atractive pentru parvenitii de Bucuresti,pentru oamneii,care ajunsi in capitala cu diferite pretexte,cred ca l-au prins pe Dumnezeu de picior.eu ma intorc la natura,la casa de la tara,sau munte,desi sunt cam bucurestean,si va spun ca oxigenul si libertatea animalelor ce zburda prin curte,si in afara acesteia,nu o sa o vedeti in micul paris.tot sub salcie scriu si acuma,deja e cam racoare,si ma bazaie insectele,vin la lumina monitorului ,asa ca las terasa din mijlocul curtii si ma deplasez in casa,insa am si acolo semnal de net:),din fericire,nu ma pot desprinde de cotidian...

ce tara frumoasa...

...avem aici la noi,pacat ca se vorbeste doar de rau despre tot ce ne poate reprezenta ca entitate in lume.am mers azi 760 de km,culmea prin tara,aproape ca am taiat-o in lung si putin in lat,e superb,e minunat,numai de bine cate lucruri frumoase am vazut,cate zone "neatinse" de civilizatie .pentru cei pasionati de plimbare,cu masina,va spun ca drumul dintre Herculane si Baia de Arama este o minunatie,simti cum iti intra natura in vene,in suflet,respira odata cu tine.pe traseul asta,destul de lung,am intalnit cam 4 masini,in rest natura pura.Defileul Jiului ,un alt traseu ce ti se va impregna pe retina,si sincer nu vei vrea sa-l stergi curand,desi ploua torentia,vizibilitate redusa la maxim,apa siroia pe sosele,placerea era aceeiasi ca si cum ar fi fost o zi insorita.si traseul a continuat,momentan nu am pozele,dar am sa fac o postare cu multe poze de pe acest lung,sinuos dar superb traseu.si alt lucru care mi-a placut,nu am intalnit oameni de prost gust,lumea nu suferea de snobism si chiar nu claxoneaza lumea in zonele astea,poate ca in bucuresti claxonul este montat mai evident.