gandesc cu sufletul,la ploaia tremuranda
se umple curtea,de rauri de iubire
astept o raza de lumina ,sa cada acum pe prispa
si o furnica,pe-un fir de iarba cade,se inunda.
o picatura in paraiasul ,format pe langa gard
un val ce umple pomii de caldura,rece
doar o pisica ,mica,de apa zgribulita,
o furnicuta cade-n apa,chibrite goale ard.
si tace cerul o secunda,si nori seci se umplu iar,
un fir de iarba se inunda,un musuroi uscat de soare
e viata,nu zadar.
frumos man...pacat ca in lumea asta,sensibilitatea unui om....este bataia de joc a celor care nu-i inteleg....ramai ne pangarit....respect!
RăspundețiȘtergereSincer....esti bun...nu e o parere de profesionist,dar din cate stiu pana acum imi pot da seama ca ai o sensibilitate aparte...Felicitari!
RăspundețiȘtergereCu sinceritate,
Andrada