un stavilar

gandesc cu sufletul,la ploaia tremuranda
se umple curtea,de rauri de iubire
astept o raza de lumina ,sa cada acum pe prispa
si o furnica,pe-un fir de iarba cade,se inunda.

o picatura in paraiasul ,format pe langa gard
un val ce umple pomii de caldura,rece
doar o pisica ,mica,de apa zgribulita,
o furnicuta cade-n apa,chibrite goale ard.

si tace cerul o secunda,si nori seci se umplu iar,
un fir de iarba se inunda,un musuroi uscat de soare
e viata,nu zadar.